În relațiile sale cu țările din afara UE și cu organizațiile internaționale din domeniul sănătății publice, UE își propune:
- să asigure o stare bună de sănătate pentru toți cetățenii, din UE și de dincolo de frontierele sale
- să promoveze un nivel de înaltă calitate în ceea ce privește principiile, standardele și legislația în domeniu
- să sensibilizeze populația cu privire la problemele de sănătate la nivel mondial, în cadrul politicii sale globale în domeniul sănătății publice
- să abordeze inegalitățile în materie de sănătate între țările și regiunile din UE.
Aceste obiective sunt abordate prin diverse politici și prin cooperarea cu părțile interesate relevante.
În plus, Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) derulează programe cu caracter internațional.
Cooperarea cu țări din afara UE
UE cooperează pe probleme de sănătate cu țări din afara UE pentru a promova o stare bună de sănătate pentru toți și pentru a sprijini principii, standarde și norme de înaltă calitate în domeniu.
UE cooperează cu:
- țări terțe din lumea întreagă, pe bază de acorduri bilaterale
- țările care doresc să devină noi membri ai UE
- țările învecinate vizate de politica europeană de vecinătate.
Cooperarea bilaterală cu țări terțe
UE a încheiat acorduri bilaterale de parteneriat și cooperare cu mai multe țări din lume. Aceste acorduri stabilesc un cadru general pentru cooperarea în domeniul sănătății publice. Ele reprezintă, de asemenea, o bază pentru colaborarea bilaterală dintre un stat membru al UE și o țară terță semnatară.
În cazul în care apare necesitatea unei cooperări mai tehnice, Comisia Europeană (Direcția Generală Sănătate și Siguranță Alimentară) poate încheia acorduri cu ministerele naționale privind anumite sectoare.
Potențialii noi membri ai UE
UE le oferă orientări privind politica sa în domeniul sănătății țărilor care și-au depus cererea de aderare la UE (cunoscute sub numele de „țări candidate”) și țărilor care ar putea depune o asemenea cerere în viitor. De asemenea, evaluează progresele înregistrate de acestea în direcția alinierii la standardele și politicile UE în domeniul sănătății. „Capitolele” relevante din negocierile de aderare sunt:
- Sănătate publică - capitolul 28 privind protecția consumatorilor și a sănătății
- Produse farmaceutice - capitolul 1 privind libera circulație a mărfurilor
Comisia sprijină și îndrumă aceste țări și le monitorizează progresele înregistrate în ceea ce privește încorporarea normelor UE în propria lor legislație.
Mecanismul de asistență tehnică și schimb de informații (TAIEX) și programele de înfrățire cu administrațiile naționale din țările UE ajută țările în cauză să își alinieze normele sanitare la cele ale UE și să înființeze sau să dezvolte instituțiile și structurile administrative de care au nevoie.
Țările învecinate
Politica europeană de vecinătate (PEV) a UE stă la baza relațiilor sale cu 16 dintre țările vecine.
Aceasta se bazează pe planuri de acțiune bilaterale convenite între UE și fiecare țară parteneră, în care este stabilită agenda reformei pentru următorii 3-5 ani și, în funcție de prioritățile fiecărei țări, pot viza, de exemplu:
- sănătatea și reforma sectorului sănătății publice și dialogul în materie de politici în domeniul sănătății
- informațiile și cunoștințele în materie de sănătate
- combaterea bolilor transmisibile și a altor amenințări la adresa sănătății.
Se oferă sprijin, de exemplu, prin programe de formare, cum ar fi Programul mediteraneean de formare în domeniul epidemiologiei de intervenție (MediPIET) și prin cooperarea cu Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC).
Comisia colaborează îndeaproape cu 3 țări din Europa de Est care au acorduri de asociere cu UE (Georgia, Moldova și Ucraina). Aceasta le ajută să își alinieze normele de sănătate publică la cele ale UE și să introducă reforme în domeniul sănătății publice.
Există, de asemenea, instrumente financiare în ceea ce privește sprijinul în materie de politică (TAIEX și programele de înfrățire).