Direct la conținutul principal
Public Health

Donarea de sânge și de componente sanguine (eritrocite, trombocite, plasmă) facilitează o gamă largă de tratamente esențiale care, de multe ori, sunt vitale pentru viața pacienților. Transfuziile de sânge sunt esențiale în caz de accidente grave și de intervenții chirurgicale majore și sunt adesea necesare pentru pacienții bolnavi de cancer și în tratarea unor boli ereditare hematologice cronice, cum ar fi talasemia.

Donațiile de plasmă, o componentă a sângelui, pot fi, de asemenea, utilizate pentru fabricarea de medicamente precum imunoglobulinele sau factorii de coagulare. Fabricarea acestor produse este supusă legislației farmaceutice, iar donarea, recoltarea și testarea plasmei sanguine sunt reglementate prin legislația privind sângele.

Disponibilitatea sângelui și a componentelor sanguine depinde de dorința cetățenilor de a dona sânge. Majoritatea persoanelor care sunt într-o stare bună de sănătate pot să doneze sânge.

Infographic - Blood

Legislație

Cadrul juridic care definește standardele de calitate și siguranță pentru sânge și componentele sale este prevăzut de Directiva 2002/98/CE, denumită și directiva europeană privind sângele. Aceasta acoperă toate etapele procesului de transfuzie, de la donare, colectare, testare, prelucrare și stocare la distribuire.

Pentru a contribui la punerea în aplicare a acestui act principal, Comisia Europeană a propus și a adoptat, în strânsă colaborare cu autoritățile naționale din UE, următoarele noi acte de punere în aplicare:

Directivele 2009/135/CE, 2011/38/UE, 2014/110/UE, 2016/1214 ale Comisiei abordează alte cerințe tehnice specifice.

Nu trebuie uitat faptul că statele membre pot alege să aplice norme mai stricte privind calitatea și siguranța sângelui și a produselor din sânge decât cele descrise mai sus.

În urma unei evaluări a legislației UE privind sângele, țesuturile și celulele, publicată în 2019, Comisia a propus o revizuire a acestei legislații, care a fost adoptată la 14 iulie 2022.

Coordonare

Autoritățile naționale competente sunt responsabile pentru punerea în aplicare a legislației UE. Comisia Europeană organizează reuniuni periodice cu acestea pentru a facilita comunicarea, pentru a face schimb de bune practici, precum și pentru a ajunge la o înțelegere comună privind punerea în aplicare a directivelor.

De asemenea, Comisia lansează periodic sondaje la adresa autorităților competente și, cu informațiile primite, elaborează rapoarte cu privire la stadiul punerii în aplicare a legislației.