În timp ce transplantul de organe este din ce în ce mai folosit ca tratament medical, principalul factor care limitează aplicarea sa rămâne penuria de organe disponibile.
Rinichiul este organul cel mai des transplantat, fiind soluția salvatoare pentru pacienții cu insuficiență renală în fază terminală. În egală măsură, transplantul de ficat, plămâni și inimă este des practicat. Pancreasul și intestinul subțire pot fi, de asemenea, transplantate. Și să nu uităm că, zilnic, se lucrează la noi tipuri de transplant de organe.
Toate organele pot fi donate după deces. Donatorii vii pot dona un rinichi și o parte din ficat.
Comisia Europeană oferă finanțare pentru acțiuni în domeniul substanțelor de origine umană, în special sub formă de proiecte sau acțiuni comune cu autoritățile naționale. Acțiunile au ca scop sprijinirea mandatului UE privind siguranța și calitatea, dar pot contribui, de asemenea, la promovarea altor priorități de politică, precum îmbunătățirea disponibilității substanțelor de origine umană sau a eficienței sistemelor de sănătate care încurajează donarea și creșterea numărului de donatori.
Comisia Europeană a sprijină autoritățile naționale competente (ANC) prin facilitarea schimbului de informații între acestea, inclusiv prin orientări din partea Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), în special în contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19. Comisia Europeană are în vedere acțiuni suplimentare pentru a sprijini în continuare sectorul organelor, în principal prin:
- sprijinirea țărilor UE și respectarea obligației de raportare prevăzută în directivă
- sprijinirea sectorului prin granturi „UE pentru sănătate” și asistență financiară pentru organismele specializate.
Legislație
Cadrul juridic care definește standardele pentru transplantul de organe este prevăzut în Directiva 2010/53/UE (directiva europeană privind organele).
Această directivă stabilește standardele de calitate și de siguranță privind organele. Ea acoperă toate etapele procesului de transplant, de la donare, prelevare, testare și transport până la distribuire.
Pentru a sprijini punerea în aplicare a acestui act de bază, Comisia a propus și adoptat, în strânsă colaborare cu autoritățile naționale din UE, Directiva de punere în aplicare 2012/25/UE a Comisiei de stabilire a procedurilor de informare pentru schimbul, între statele membre, de organe umane destinate transplantului.
Propunerea Comisiei de directivă privind organele a fost însoțită de o evaluare a impactului. Rezoluția 2007/2210, Concluziile Consiliului nr. 15332/07 SAN privind donarea și transplantul de organe, Comunicarea Comisiei COM (2007) 275 și documentul de consultare privind donarea și transplantul de organe pun bazele legislației în vigoare.
Orientări
Comisia Europeană colaborează îndeaproape cu diverse organisme specializate precum Consiliul Europei (CoE) și Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) pentru a elabora orientări practice care să sprijine centrele de transplant și de prelevare de organe în punerea în aplicare a acestui cadru legislativ obligatoriu.
- Consiliul Europei (CoE) revizuiește și actualizează periodic cerințele tehnice din ghidul privind calitatea și siguranța organelor destinate transplantului. În plus, Consiliul Europei a publicat o recomandare privind traficul de organe.
- ECDC elaborează evaluări ale riscurilor și planuri de pregătire ori de câte ori se ivesc focare epidemiologice care au relevanță pentru sânge, țesuturi, celule și organe. Recent, ECDC a furnizat informații cu privire la:
- virusul ebola
- Hepatita A
- virusul West Nile
- virusul Zika
Coordonare și punere în aplicare
Autoritățile naționale competente sunt responsabile cu punerea în aplicare a cerințelor stabilite în legislația UE. Comisia Europeană organizează reuniuni periodice cu acestea pentru a facilita comunicarea, pentru a face schimb de bune practici, precum și pentru a ajunge la o înțelegere comună privind punerea în aplicare a directivelor.
De asemenea, Comisia lansează periodic sondaje adresate autorităților competente - cu informațiile primite, elaborează rapoarte cu privire la stadiul actual al punerii în aplicare a legislației.
Ocazional, autoritățile naționale competente din UE adoptă o declarație privind un subiect de interes comun:
- Declarație privind donarea și transplantul de organe și pandemia de COVID-19
- Declarație privind o propunere de facilitare a transplantului de rinichi (Global Kidney Exchange)
Plan de acțiune
Planul european de acțiune privind donarea și transplantul de organe (2009-2015): consolidarea cooperării dintre statele membre sprijină țările UE în ceea ce privește abordarea penuriei de organe, pentru a îmbunătăți sistemele de transplant, precum și calitatea și siguranța produselor destinate transplantului. Acest plan a stabilit o direcție comună pentru ca țările UE să își consolideze activitățile naționale de transplant și a stat la baza multor acțiuni finanțate de UE. Pe durata perioadei de punere în aplicare (2009-2015), în țările din UE s-a înregistrat o creștere anuală cu 4 600 a numărului de transplanturi.
